Ch 12 Marcu

Marcu 12

12:1 È cuminciò à parlà à elli in parabole: "Un omu hà scavatu una vigna, è circundatu cù una siepe, è scavò una fossa, è custruì una torre, et il l'a prêté aux agriculteurs, è partì per un longu viaghju.
12:2 È in tempu, mandò un servitore à l'agricultori, per riceve un pocu di i frutti di a vigna da i vignaghjoli.
12:3 Ma elli, l'avè appiccicatu, battelu è l'hà mandatu viotu.
12:4 È dinò, li mandò un altru servitore. È u ferite in capu, è u trattavanu cun disprezzu.
12:5 È dinò, hà mandatu un altru, è ellu anu tombu, è tanti altri: certi anu battutu, ma altri anu tombu.
12:6 Dunque, avè ancu un figliolu, u più cari à ellu, u mandò ancu à elli, à a fine, dicendu, "Perchè si veneranu u mo figliolu".
12:7 Ma i coloni si dicianu l'un à l'altru: 'Questu hè l'erede. Venite, uccidemu lu. È tandu l'eredità serà a nostra.
12:8 È l'apretendu, l'anu tombu. È l'anu cacciatu fora di a vigna.
12:9 Dunque, chì farà u signore di a vigna?" "Varà è distrughje i coloni. Et il donnera la vigne aux autres. »
12:10 "E cusì, Ùn avete micca lettu sta Scrittura?: 'A petra chì i custruttori anu rifiutatu, u listessu hè statu fattu u capu di u cantonu.
12:11 Da u Signore hè statu fattu questu, è hè maravigghiusu in i nostri ochji.
12:12 È anu circatu di piglià à ellu, ma temevanu a folla. Perchè sapianu ch'ellu avia parlatu sta parabola annantu à elli. È lassendulu daretu, sò andati.
12:13 È anu mandatu à ellu alcuni di i Farisei è Erodiani, per ch'elli ponu intrappulà cù e parolle.
12:14 È questi, arrivà, li disse: "Maestru, sapemu chì site veri è chì ùn favurite nimu; perchè ùn cunsiderà micca l'apparenza di l'omi, ma insegni a via di Diu in verità. Hè licite di dà u tributu à Cesare, o ùn duvemu micca dà?"
12:15 È sapendu a so abilità in l'ingannimentu, li disse: "Perchè mi pruvate? Portami un denari, per ch'e possu vede. »
12:16 È li purtonu. È li disse, "Quale maghjina è iscrizzione hè questu?"Li dissenu, "Cesari".
12:17 Allora in risposta, Ghjesù li disse, "Allora rende à Cesare, e cose chì sò di Cesare; è à Diu, e cose chì sò di Diu ". È si dumandavanu nantu à ellu.
12:18 E i Sadducei, chì dicenu chì ùn ci hè risurrezzione, s'avvicinò à ellu. È l'anu interrugatu, dicendu:
12:19 "Maestru, Mosè hà scrittu per noi chì, se u fratellu di qualchissia hà mortu è lasciatu una moglia, è ùn avè micca lasciatu figlioli, u so fratellu duveria piglià a so mòglia in sè stessu è deve susciteghja una progenie per u so fratellu.
12:20 Allora allora, ci eranu sette fratelli. È u primu hà pigliatu una moglia, è murìu senza lascià prole.
12:21 È u sicondu hà pigliatu, è hè mortu. È ùn hà micca lasciatu prole. È u terzu hà fattu u listessu.
12:22 È in u listessu modu, ognuna di i sette l'accolta è ùn lasciò prole. L'ultimu di tutti, a donna hè ancu morta.
12:23 Dunque, in a risurrezzione, quand'elli risusciteranu, à quale di elli sarà moglia? Perchè ognuna di i sette l'avianu cum'è moglia ".
12:24 È Ghjesù hà rispostu dicendu à elli: "Ma ùn avete micca sviatu, per ùn cunnosce nè e Scritture, nè u putere di Diu?
12:25 Per quandu seranu risuscitati da i morti, ùn si maritaranu nè, nè esse datu in u matrimoniu, ma sò cum'è l'Anghjuli in u celu.
12:26 Ma riguardu à i morti chì risuscitanu, Ùn avete micca lettu in u libru di Mosè, cumu Diu li parlava da a machja, dicendu: 'Sò u Diu di Abraham, è u Diu d'Isaac, è u Diu di Ghjacobbu?’
12:27 Ùn hè micca u Diu di i morti, ma di i vivi. Dunque, vi sò andatu assai sviatu ".
12:28 È unu di i scribi, chi li avia intesu discutiri, s'avvicinò à ellu. È videndu ch'ellu li avia rispostu bè, li dumandò quale era u primu cumandamentu di tutti.
12:29 È Ghjesù li rispose: "Per u primu cumandamentu di tutti hè questu: ‘Ascolta, Israele. U Signore u vostru Diu hè un Diu.
12:30 È amate u Signore u vostru Diu da tuttu u vostru core, è da tutta a to ànima, è da tutta a to mente, è da tutta a to forza. Questu hè u primu cumandamentu.'
12:31 Ma u sicondu hè simili à questu: "Amate u vostru vicinu cum'è sè stessu." Ùn ci hè altru cumandamentu più grande di questi.
12:32 È u scriba li disse: Ben dettu, Maestru. Avete dettu a verità chì ci hè un Diu, è ùn ci hè un altru accantu à ellu;
12:33 è ch'ellu deve esse amatu da tuttu u core, è da tutta l'intelligenza, è da tutta l'anima, è da tutta a forza. È amà u so vicinu cum'è sè stessu hè più grande di tutti l'olucaustu è i sacrifici.
12:34 È Ghjesù, videndu ch'ellu avia rispostu sàviu, li disse, "Ùn site micca luntanu da u regnu di Diu". È dopu, nimu ùn osava interrugallu.
12:35 È mentre insignava in u tempiu, Ghjesù disse in risposta: "Comu hè chì i scribi dicenu chì u Cristu hè u figliolu di David?
12:36 Perchè David stessu hà dettu in u Spìritu Santu: 'U Signore disse à u mo Signore: Siate à a mo manu diritta, finu à ch'e aghju pusatu i vostri nemici cum'è u to sgabello.
12:37 Dunque, David stessu u chjama u Signore, è cusì cumu pò esse u so figliolu?» È una grande multitùdine l’ascoltava vuluntaria.
12:38 È li disse in a so duttrina: "Attenzione à i scribi, chì preferiscenu camminà in vestiti longu è esse salutati in u mercatu,
12:39 è à pusà in e prime sedie in e sinagoghe, è avè i primi posti à e feste,
12:40 chì divoranu e case di e veduve sottu a pretesa di longu preghiere. Questi riceveranu u ghjudiziu più vastu ".
12:41 È Ghjesù, pusatu di fronte à a casella di l'offertorio, cunzidiratu a manera in quale a folla scacciò muniti in l'offertoriu, è chì parechji di i ricchi sò spartuti assai.
12:42 Ma quandu era ghjunta una povera vedova, hà messu in dui picculi muniti, chì hè un quartu.
12:43 È chjamà i so discìpuli, li disse: "Amen vi dicu, chì sta povera vedova hà messu in più di tutti quelli chì cuntribuiscenu à l'offertoriu.
12:44 Perchè tutti anu datu da a so abbundanza, ancora veramente, hà datu da a so scarsità, ancu tuttu ciò ch'ella avia, tutta a so vita".

Copyright 2010 – 2023 2pisci.co