Cunfessioni

A cunfessione hè l'attu di ricunnosce i so piccati à Diu.

Chì sò i peccati?

I peccati sò offese contru à Diu: impulsi o pinsamenti o azzioni chì sò in cunflittu cù cumu ci vole à cumportà. (Cum'è cattolici, cridemu chì a ghjente hà a liberazione di sente à Diu è agisce in cunfurmità cun ellu, o micca.)

U peccatu ci porta più luntanu da Diu, è cunfessioni, o ricunniscenza è accettazione di i nostri sbagli, ci permette di cuncilià cù Diu.

U rolu di i preti

Allora, perchè i cattolici vanu à i preti per avè i so piccati pardunati, invece di andà direttamente à Diu?

I cattolici vanu à i preti per avè i so piccati pardonu perchè Ghjesù hà datu à l'Apòstuli u putere di pardunà i piccati. In u sacramentu di a Cunfessione, i peccati sò pardunati da Diu chì travaglia attraversu u strumentu di u prete.

Cume ci mostranu i Vangeli, Ghjesù hà datu à l'Apòstuli l'autorità di pardunà i piccati à a sera di a so Resurrezzione, dicendu à elli, "A pace sia cun voi. Cum'è u Babbu m'hà mandatu, ancu cusì ti mandu" (Ghjuvanni 20:21). Allora, respira nantu à elli, Hà dichjaratu, "Ricevi u Spìritu Santu. Sè vo pirdunu i piccati di qualcunu, sò pardunati; s'è tù ritene i piccati di qualcunu, sò ritenuti" (Ghjuvanni 20:22-23).

U terminu "mandatu" - "Comu u Babbu m'hà mandatu, ancu cusì vi mandu" - hè un'indicazione chì u rigalu chì u Signore hà da esse riservatu à i ministri urdinati (vede u Vangelu di Ghjuvanni 13:20; 17:18; Lettera di Paul à i Rumani, 10:15; è u Vangelu di Matteu 28:18-20). Ci hè ancu esse nutatu chì Iddu li hà datu micca solu u putere di pardunà i piccati, ma à ricusà per pardunà ancu i peccati. Questu hè un'altra indicazione chì u rigalu era per u cleru solu postu chì per un seguitore di Ghjesù di ricusà u pirdunu in u sensu ordinariu custituiscenu un peccatu in sè stessu..1

U putere di pardunà i piccati hè cunnessu à l'autorità “ligà è sciolga”, datu soprattuttu à San Petru, u primu papa, ma ancu à l'Apòstuli cum'è un gruppu; è à u putere di e chjave, datu solu à Petru, ancu s'ellu hè spartutu da l'altri in questu rispettu attraversu l'autorità di Petru (vede Matteu 16:18-19; 18:18).2 L'autorità di ligà è scioglie, à pruibisce è permessu, dà à l'Apòstuli u putere di escludiri unu da a cumunità per via di u peccatu è di riadmette unu per via di u repentimentu.3

San Ghjacumu palesa a centralità di u cleru in u ritu di u pirdunu di i peccati, dichjarà in u so solu Lettera:

5:14 C'è qualcunu di voi malatu? Chjamu per l'anziani di a chjesa, è ch'elli pregheranu per ellu, unghjendulu cù oliu in u nome di u Signore;

15 è a preghiera di a fede salverà u malatu, è u Signore u risuscitarà; è s'ellu hà fattu peccati, sarà pardunatu.

16 Dunque cunfessate i vostri peccati unu à l'altru, è pricà unu per l'altru, per esse guaritu. A preghiera di un omu ghjustu hà un grande putere in i so effetti.

Certi cristiani non-cattolichi ponu affirmà l'istruzione di Ghjacumu per "cunfessà i vostri peccati l'un à l'altru" (v. 16) hè una prova contru à a necessità di cunfessà i peccati à un prete. Sta dichjarazione, però, Il reflète simplement le fait qu'à l'origine, les confessions de l'Église étaient régulièrement données avant l'assemblée.4 Sti cunfessi publichi eranu presiditi da u cleru, però, sottu à a so autorità i peccati sò stati pardunati. Ghjacumu attesta di questu, urdinendu i cristiani à "chjamà l'anziani (o presbiteri) di a chjesa, è ch'elli preghinu per ellu " (v. 14). L'enfasi più grande in Ghjacumu 5 hè nantu à a guarigione spirituale piuttostu chè fisica; l'Apòstulu indica chì i peccati di l'omu seranu espiati per l'intercessione di l'anziani (v. 15), chì "hà un grande putere in i so effetti" (v. 16).

  1. Un prêtre a l'autorité de refuser l'absolution à un pénitent s'il s'aperçoit que le pénitent a confessé ses péchés sans un objectif ferme d'amendement..
  2. Cum'è Ludwig Ott hà osservatu, "A persona chì pussede u putere di e chjavi hà u pienu putere di permette à una persona di entre in l'Imperu di Diu o di escludiri da ellu.. Ma cum'è hè precisamente u peccatu chì impedisce l'entrata in l'Imperu di Diu in a so perfetta (cf. Eph. 4, 4; 1 Cor. 6, 9 è seq.; Gal. 5, 19 è seq.), u putere di pardunà i peccati deve esse ancu inclusu in u putere di e chjave ". (Fundamenti di Dogma Catòlicu, Libri Tan, 1960, p. 418).
  3. Questu hè particularmente evidenti da u cuntestu di Matteu 18:18, chì hè precedutu da l'istruzzioni di Ghjesù nantu à cumu u peccatore repentitu deve esse riintegratu in l'ovile è u peccatore impenitente licenziatu (Ott, p. 418).
  4. U Didache, chì nasce in i tempi apostolici, dice, "Confessà e vostre offese in a chjesa ..." (4:14). Da Origene (d. ca. 254) avemu amparatu chì i fideli spessu andavanu à un cunfessore privatu prima è, s'ellu hà cunsigliatu cusì, cunfessu i so peccati davanti à l'assemblea per chì "altri puderanu forse esse edificati, mentre tù stessu guarisce più facilmente " (Omelie nantu à i Salmi 2:6).

    Nantu à a Penitenza publica, San Cesare d'Arles (d. 542) cummentatu, "Certamente quellu chì riceve a penitenza publicamente puderia avè fattu in privatu. Ma pensu chì vede, cunsiderendu a multitùdine di i so piccati, ch'ellu ùn hè abbastanza forte per affruntà solu tali grandi vici; è per quessa ch'ellu vole dumandà l'aiutu di tuttu u populu ". (Sermoni 67:1).

Copyright 2010 – 2023 2pisci.co