Eucaristia

Perchè i Cattolici credi chì l'Eucaristia hè u Corpu è u Sangue di Ghjesù?

A risposta corta hè chì i cattolici credi chì l'Eucaristia hè u Corpu è u Sangue di Ghjesù perchè hè statu insignatu da Ghjesù., Iddu stessu, è arregistratu in a Bibbia.

A notte hè statu traditu, Si riunì cù i so Apòstuli per celebrà a Pasqua, u pranzu ritualisticu manghjatu da l'Israele (à a vigilia di a so liberazione da a schiavitù in Egittu).

U pastu di a Pasqua includeva a carne di l'agnellu sacrificatu (vede Esodu, 12:8). L'Ultima Cena, chì hè accadutu à a vigilia di a liberazione di l'omu da u peccatu, hè u cumpletu di u pastu di Pasqua.

In quella notte, avà cunnisciutu cum'è Ghjovi Santu, Ghjesù, l'Agnellu di Diu, hà datu a so propria carne è sangue per esse manghjatu da i fideli–sacramentalmente, in forma di Pane è Vinu.1

I Testimoni di Ghjehova è altri gruppi sò generalmente opposti à l'insignamentu cattolicu nantu à l'Eucaristia per via chì viola a pruibizione di l'Anticu Testamentu contru à manghjà sangue.. In u Vangelu di Marcu 7:18-19, però, Ghjesù hà sguassatu u pesu di e restrizioni dietetiche Mosaiche - cumpresa a manghjà di sangue - da i so seguitori.. À u Cunsigliu di Ghjerusalemme, l'Apòstuli anu pruibitu di manghjà sangue, sippuru solu in situazioni particulare per evità di offensà inutilmente i Ghjudei (vede l'Atti di l'Apòstuli 15:29 è 21:25).

Piglià u pane, benedica lu, rumpulu, è u sparte trà l'Apòstuli, Ghjesù disse, "Pigliate, manghja; questu hè u mo corpu " (Matteu 26:26). Allora pigliò una tazza, ch'ellu hà ancu benedettu, è li detti, dicendu, "Bevi, tutti voi; perchè questu hè u mo sangue di l'allianza, chì hè versatu per parechji per u pirdunu di i peccati " (Matteu 26:27-28). Ancu se Ghjesù hà parlatu spessu metaforicamente durante u so ministeru, in stu mumentu cruciale hà parlatu chjaramente. "Questu hè u mo corpu,"Dissi, senza spiegazione. "Questu hè u mo sangue." Hè difficiuli d'imagine cumu u Signore puderia esse più direttu.

L'istituzione di Ghjesù di l'Eucaristia in l'Ultima Cena cumpletà u so famosu sermone di Pane di Vita, chì hè arregistrata in u sestu capitulu di u Vangelu di Ghjuvanni. Stu sermone hè prefatu da a multiplicazione di pani è pesci, da quale migghiara sò miraculosamente alimentati da una piccula quantità di cibo (vede Ghjuvanni 6:4 anche si stu miraculu apparisce in tutti i quattru Vangeli). Questu avvenimentu hè una metàfora eucaristica, accadutu cum'è durante a Pasqua è esse realizatu da a stessa formula chì Ghjesù hà da aduprà dopu à l'Ultima Cena - piglià i pani, ringraziendu, e li distribuì (Ghjuvanni 6:11). Quandu a ghjente torna u ghjornu dopu per dumandà un segnu da ellu, ricurdendu cumu i so antenati avianu statu datu a manna in u desertu (cum'è in Esodu 16:14), Ghjesù risponde, "Da veru, veramente, vi dicu, ùn era Mosè chì vi hà datu u pane da u celu; U mo Babbu vi dà u veru pane da u celu. Perchè u pane di Diu hè quellu chì fala da u celu, è dà a vita à u mondu " (Ghjuvanni 6:32-33).

"Signore, dacci sempre stu pane,» pienghjenu (Ghjuvanni 6:34).

"Sò u pane di a vita,"Risponde; "Quellu chì vene à mè ùn averà fame, è quellu chì crede in mè ùn averà mai sete " (6:35). Ancu se e so parolle facenu i Ghjudei inquieti, Ghjesù cuntinueghja senza chjappà, U so discorsu cresce sempre più graficu:

47 "Da veru, veramente, vi dicu, quellu chì crede hà a vita eterna.

48 Sò u pane di a vita.

49 I vostri babbi manghjavanu a manna in u desertu, è sò morti.

50 Questu hè u pane chì fala da u celu, chì un omu pò manghjà da ellu è ùn more.

51 Sò u pane vivu chì hè falatu da u celu; se qualchissia manghja di stu pane, vivrà per sempre; è u pane chì daraghju per a vita di u mondu hè a mo carne " (6:47-51; enfasi aghjuntu).

Versu 51 cuntene una prova indiscutibile chì Ghjesù ùn parla micca figurativamente, perchè Iddu identifica u Pane chì deve esse manghjatu cum'è a stessa Carne chì soffreria è more nantu à a Croce. Per affirmà chì in riferite à a so carne in questu passaghju, ellu parla simbolicamente, hè dì chì a carne chì hà patitu è ​​mortu nantu à a Croce era solu un simbulu., perchè sò una è listessi!2

"Cumu pò stu omu dà a so carne à manghjà?" a ghjente dumanda (6:52).

Malgradu a so custernazione, Ghjesù prucede cù più enfasi:

"Da veru, veramente, vi dicu, s'ellu ùn manghjate a carne di u Figliolu di l'omu è beie u so sangue, ùn avete micca vita in tè; quellu chì manghja a mo carne è beie u mo sangue hà a vita eterna, è u risuscitaraghju à l'ultimu ghjornu. Perchè a mo carne hè veramente alimentu, è u mo sangue hè veramente beie. Quellu chì manghja a mo carne è beie u mo sangue sta in mè, è eiu in ellu. Cum'è u Babbu vivu m'hà mandatu, è campu per via di u Babbu, dunque quellu chì mi manghja vivrà per via di mè. Questu hè u pane chì hè falatu da u celu, micca cum'è i babbi manghjavanu è morse; quellu chì manghja stu pane vivrà per sempre " (6:53-58; enfasi aghjuntu).

A celebrazione di l'Eucaristia era centrale in a vita di i primi cristiani, qui « se sont consacrés à l'enseignement et à la fraternité des apôtres, à a frazzatura di u pane è à e preghiere " (Vede l'Atti di l'Apòstuli 2:42). Nota chì "A ruttura di u pane è e preghiere" si riferisce à a Liturgia.

Solu uni pochi d'anni dopu a morte di l'ultimu Apòstulu, Sant'Ignazio d'Antiochia (d. ca. 107) hà descrittu a Liturgia u listessu modu, denunzià l'eretici per esse astenuti "da l'Eucaristia è da a preghiera" (Lettera à i Smirnei 6:2). Chì a prima Chiesa, in più, hà pigliatu dumenica, u ghjornu di a Resurrezzione, cum'è u so sabbatu hè citatu in l'Atti di l'Apòstuli 20:7, chì dice, "U primu ghjornu di a settimana, … eramu riuniti inseme per rompe u pane… (cf. Didache 14; Giustinu u Martiri, Prima scusa 67).

San Paulu identifica a manna è a roccia chì sputa l'acqua per l'Israele cum'è metafore eucaristiche.. "Tutti anu manghjatu u listessu alimentu soprannaturale è tutti beie a listessa bevanda soprannaturale,", scrive. "Perch'elli beievanu da a Roccia soprannaturale chì li seguitava, è a Rocca era Cristu " (Vede a so Prima Lettera à i Corinti10:3-4 cum'è u Libru di l'Apocalisse 2:17). Cuntinueghja à ammonà i Corinti per a so mancanza di riverenza in riceve l'Eucaristia., scrittura:

11:23 Perchè aghju ricivutu da u Signore ciò chì aghju datu ancu à voi, chì u Signore Ghjesù in a notte quandu era traditu hà pigliatu u pane

24 è quandu avia ringraziatu, l'hà ruttu, è disse, Questu hè u mo corpu chì hè per voi. Fate questu in ricordu di mè.

25 In u listessu modu ancu a tazza, dopu à cena, dicendu, Sta tazza hè u novu pattu in u mo sangue. Fate questu, quante volte si beie, in ricordu di mè.

26 Perchè quante volte manghjate stu pane è beie a tazza, proclamà a morte di u Signore finu à ch'ellu vene.

27 Qualunque, dunque, manghja u pane o beie a tazza di u Signore in modu indignu sarà culpèvule di profanà u corpu è u sangue di u Signore.

28 Chì un omu esaminà ellu stessu, è cusì manghja di u pane è beie di a tazza.

29 Car quiconque mange et boit sans discerner le corps mange et boit le jugement sur lui-même.

30 Hè per quessa chì parechji di voi sò debuli è malati, è certi sò morti (vede Matteu 5:23-24, ancu).

Per versu 27, per riceve l'Eucaristia indegnu hè di peccatu contru à u corpu è u sangue di u Signore. Allora, vale a pena dumandà: Cumu puderia a ricezione indegna di u pane è u vinu ordinariu cum'è un peccatu contru à u Corpu è u Sangue di Ghjesù? Pàulu dice ancu chì a ricezione impia di l'Eucaristia hè u mutivu "perchè parechji di voi sò debuli è malati, è certi sò morti " (v. 30).

Hè solu adattatu chì u più famosu primu Patristicu (Babbu di a Chjesa) dichjarazioni nantu à a Presenza Reale venenu da Sant'Ignaziu d'Antiochia, chì hà amparatu a Fede pusatu à i pedi di l'evangelista Ghjuvanni. In circa l'annu d.C. 107, usendu l'insignamentu eucaristicu di a Chjesa per difende l'Incarnazione contr'à i Docetisti, chì hà nigatu chì Ghjesù era veramente ghjuntu in carne, Ignatius hà scrittu:

Pigliate nota di quelli chì tenenu opinioni eterodossi nantu à a grazia di Ghjesù Cristu chì hè ghjuntu à noi, è vede quantu i so opinioni sò cuntrariu à a mente di Diu. ... S'astenenu da l'Eucaristia è da a preghiera, perchè ùn cunfessu micca chì l'Eucaristia hè a Carne di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu, Carne chì hà patitu per i nostri piccati è chì u Babbu, in a so bontà, risuscitatu di novu (Lettera à i Smirnei 6:2; 7:1).

U stessu Corpu chì hà patitu è ​​mortu nantu à a Croce per i nostri peccati è hà tornatu da i morti, cum'è Ignaziu spiegò, hè presente à noi in a Santa Eucaristia (vede Ghjuvanni 6:51).

San Giustinu Martiri, scrivendu intornu 150, hà dettu chì u Pane è u Vinu Eucaristicu sò ricivuti "micca cum'è pani cumuni o bevande cumuni," perchè sò "a carne è u sangue di quellu Ghjesù incarnatu" (Prima scusa 66).

In circa 185, Sant'Ireneo di Lione, u so maestru San Policarpu di Smirne (d. ca. 156) cunniscia ancu Ghjuvanni, parlava di l'Eucaristia in a difesa di a risurrezzione corporale contr'à u gnosticismu. "Se u corpu ùn hè micca salvatu,» sustinia u Santu, "Allora, in fattu, nè u Signore ci hà redimutu cù u so Sangue; è nè a tazza di l'Eucaristia hè a participazione di u so Sangue nè u Pane chì rompemu a participazione di u so corpu. (1 Cor. 10:16)" (Contra l'eresie 5:2:2).

Origene rimarcò di l'Eucaristia versu a mità di u terzu seculu, « Autrefois, in modu oscuro, ci era manna per manghjà; avà, però, in piena vista, ci hè u True Food, a Carne di a Parola di Diu, cum'è ellu stessu dice: 'A mo carne hè un veru alimentu, è u mo Sangue hè vera bevanda' (Ghjuvanni 6:56)" (Omelie nantu à i numeri 7:2).

In listessu modu, San Ciprianu di Cartagine (d. 258) hà scrittu:

Dumandemu chì stu pane ci sia datu ogni ghjornu (cf. Matt. 6:11), cusì chì noi chì simu in Cristu è riceve ogni ghjornu l'Eucaristia cum'è l'alimentu di salvezza, pò micca, per cascà in qualchì peccatu più gravu è dopu astentendu da cumunicà, esse trattenutu da u Pane celeste, and be separated from Christ’s Body. … He Himself warns us, dicendu, “Unless you eat the flesh of the Son of Man and drink His blood, you shall not have life in you” (Ghjuvanni 6:54) (The Lord’s Prayer 18).

  1. The blood of the Passover lamb was not consumed. In fattu, it was forbidden for Israel to consume the blood of any animal, as blood represented the life force of the animal, which belonged to God alone (vede Genesi, 9:4, è Leviticu, 7:26). À l'inverse, in the Eucharist, God wishes to share His Blood, His very Life, with us to nourish us sacramentally. In this ineffable Gift we become one flesh and blood, one spirit, with God (vede u Vangelu di Ghjuvanni 6:56-57 and the Book of Revelations, 3:20).
  2. Jesus does use symbolic language in reference to Himself elsewhere in John’s Vangelu, calling Himself “the door” and “the vine,” for example (10:7 è 15:5, rispettivamente). In these other instances, però, He does not apply nearly the same emphasis to His words that He does in Ghjuvanni 6, in which He repeats Himself again and again with increasing clarity. Nor do these other sayings engender controversy among the listeners the way His words in Ghjuvanni 6 do. In più, the Evangelist John actually informs us Jesus is speaking figuratively in Ghjuvanni 10:6, something he does not do in the sixth chapter.

Copyright 2010 – 2023 2pisci.co