Hè necessariu u battesimu d'acqua?

Hè bisognu à esse battizatu in acqua, o hè u Battesimu solu a spirituali cosa?

Sicondu Ghjesù, hè tramindui. In u Vangelu di Ghjuvanni (3:5), Ellu disse, “Veramente, veramente, vi dicu, salvu chì unu hè natu da l'acqua è u Spìritu, ùn pò micca entre in u regnu di Diu.”

Certi cristiani anu argumentatu, però, chì in u versu sopra, Ghjesù ùn era micca riferitu à u Battesimu d'acqua. Hanu riclamatu a menzione di “acqua” si riferisce à a nascita naturale (i.e., fluidu amniòticu); è “u Spìritu” si riferisce à a rinascita spirituale. Tuttavia, un breve sguardu à l'altri versi pertinenti di a Scrittura, mostra chì a so interpretazione hè falsa.

Per esempiu, l'Apòstulu Paulu dice in a so Lettera à Titu (3:5) chì Diu ci hà salvatu “da u lavà di rigenerazione,” qualchì volta traduttu “u bagnu di rinascita.”

Da Ghjuvanni 3:5 è Titus 3:5 inseme, tandu, hè chjaru chì l'acqua è u Spìritu sò inseparabili, è chì inseme si riferiscenu à u Battesimu. In un passaghju ancu più dicendu, l'Apòstulu Petru hà scrittu in a so prima lettera (3:20-21), “In i tempi di Noè, durante a custruzzione di l'arca …, un pocu, hè, ottu persone, sò stati salvati da l'acqua. Battèsimu, chì currisponde à questu, avà vi salva.”

Ancu, dopu chì Filippu hà pridicatu l'Evangelu à un eunucu Etiope in Atti di l'Apòstuli (8:36), esclama l'eunucu, “Vede, quì hè acqua! Chì ghjè per impedisce u mo battezu.” L'inferenza ovvia quì hè chì s'ellu ùn ci era micca acqua prisente, tandu u so Battesimu saria ritardatu.

L'acque di u Battesimu sò prefigurate in tuttu l'Anticu Testamentu. “U Spìritu di Diu … movendu sopra a faccia di l'acque” à a Creazione (Gen. 1:2) è l'antica inundazione chì purificava a terra sò metafore di battesimu (cf. 1 Pet. 3:20-21). Istruzzioni di u prufeta Eliseu à u generale sirianu Naaman, chì era ghjuntu à ellu per circà una cura per a so lepra, punta à a rigenerazione battesimale. “Andate è lavate in u Ghjurdanu sette volte,” u prufeta li cunsiglia, “è a to carne sarà risturata, è sarete puri” (2 Kgs. 5:10; cf. Lev. 14:7).

Ghjesù hà fattu u ritu di u Battèsimu essenziale per a salvezza, dicendu, “Quellu chì crede è hè battezzatu serà salvatu” (Marcu 16:16). Tragicamente, però, parechji di i seguitori di Cristu sò venuti à cunsiderà u Battesimu cum'è solu un simbulu o ancu cum'è qualcosa chì hè superfluu.. Per elli ùn hè micca un canale di grazia di Diu, ma solu una manifestazione publica di a cunversione à u Cristu. Eppuru, a Bibbia insegna chjaramente chì i piccati sò pardunati per via di u Battesimu. I citazioni sopra da Petru è Paulu provanu questu, cum'è e parolle di Petru à a folla in Pentecoste, “Pentite, è esse battezzatu ognunu di voi in u nome di Ghjesù Cristu per u pirdunu di i vostri piccati” (Atti 2:38).

Scritti storichi antichi di u Cristianesimu, in più, cunnisciutu cum'è i scritti di i primi Padri di a Chjesa, insignà chjaramente a rinascita attraversu u Battesimu d'acqua. Giustinu u Martiri, per esempiu, scrivendu circa A.D. 150, dettu di novi cunvertiti à a fede, “Sò purtati da noi induve ci hè acqua, è rinascenu in a listessa manera in quale eramu noi stessi rinasciti. … Perchè Cristu hà dettu ancu, ‘A menu chè tù sì natu di novu, ùn pudete micca entre in u regnu di i celi’ (Ghjuvanni 3:3)” (Prima scusa 61).

Per capisce veramente sti passaggi, per capisce cumplettamente u Battesimu, hè necessariu avè a sacramental cunniscenza di a fede cristiana. Da u puntu di vista sacramentale, Diu ùn si vede, a grazia di salvezza hè trasmessa à l'ànima attraversu l'acqua di u Battesimu. In crede questu, venemu à vede cumu i Sacramenti sò modellati dopu l'Incarnazione, in quale u Diu invisibile hè statu fattu visibile per mezu di Cristu (cf. Col. 1:15). I Sacramenti, in più, currisponde à u fattu chì Diu ci hà criatu cù un corpu è un ànima. In i Sacramenti, u Signore tocca a nostra ànima per mezu di e cose corporali: acqua, oliu, pani, è vinu.

Un récit évangélique qui contient à la fois le symbolisme sacramental et le baptême est la guérison de l'aveugle né.. Mentre chì in altri casi, Ghjesù guarisce i malati solu cù una parolla o u toccu di a so manu, in sta storia Ellu faci un rituali piuttostu elaboratu. Prima sputa in a polvera per fà una argilla, ch’ellu strofina nantu à l’ochji di l’omu (Ghjuvanni 9:6). Il lui ordonne ensuite d'aller laver l'argile dans la piscine de Siloé, chì significa “Mandatu” (9:7). Ricurdamu chì Diu hà fattu Adam da l'argilla di a terra. L'argilla in questa storia rapprisenta u peccatu di Adam, o peccatu uriginale. A cecità di l'omu rapprisenta a cecità spirituale, separazione da Diu, purtatu da u peccatu uriginale. U lavamentu di l'argilla in l'acque di Siloé rapprisenta u lavatu di u peccatu originale in l'acque di u Battesimu. In listessu tempu, l'argilla è l'acqua in sta storia sò più cà simbuli simbuli. In fattu, Ghjuvanni ci dice u Signore “untu l'ochji di l'omu” cù l'argilla. L'argilla è l'acqua diventanu veiculi di a grazia curativa di Diu. È cusì hè cù i Sacramenti di a Chjesa, Strumenti fisici attraversu quale a grazia hè trasmessa.

In dì qualcosa hè necessariu per a salvezza, unu deve esse sempre attentu à chjarificà ciò chì significa. In quantu à u Battesimu, chjaramente ci sò esempi di persone chì sò salvate senza ellu, cum'è u Bon Latru chì hè mortu accantu à Ghjesù nantu à a Croce. A Chjesa insegna chì u Battesimu hè necessariu in u ordinariu sensu. Hè, s'è unu hà una capiscitura di l'impurtanza di u Battèsimu, è hà l'uppurtunità di esse battezzatu, hè obligatu in fede à fà cusì. In listessu tempu, ci hè straordinariu casi, cum'è u Bon Latru, in quale Diu deve salvà una persona fora di u Battesimu perchè u Battesimu hè impussibile, sia per circustanze di l'ignuranza invincibile di l'individuu. Perchè in un straordinariu casu unu pò esse salvatu fora di u Battesimu, però, saria sbagliatu per u restu di noi per cuncludi chì u Battesimu ùn hè micca necessariu in ogni casu. Per, di novu, Ghjesù è l'Apòstuli anu insignatu chjaramente a so necessità.

Copyright 2010 – 2023 2pisci.co