2:1 |
È dopu qualchì ghjornu, tornò in Capernaum. |
2:2 |
È si sentia ch'ellu era in casa. E tanti s'adunavanu chì ùn ci era più locu, mancu à a porta. È li disse a parolla. |
2:3 |
È sò ghjunti à ellu, purtendu un paraliticu, chì era purtatu da quattru omi. |
2:4 |
È quand'elli ùn anu pussutu prisintà ellu per via di a folla, anu scupertu u tettu induve ellu era. E aprendu, calanu a barella nantu à quale si trovava u paraliticu. |
2:5 |
Allora, quandu Ghjesù avia vistu a so fede, disse à u paraliticu, "Figliolu, i vostri peccati vi sò pardunati". |
2:6 |
Ma alcuni di i scribi stavanu à pusà in quellu locu è pensanu in i so cori: |
2:7 |
"Perchè questu omu parla in questu modu? Hè blasfema. Quale pò pardunà i peccati, ma Diu solu?" |
2:8 |
Subitu, Ghjesù, rializendu in u so spiritu chì pensavanu questu in elli stessi, li disse: "Perchè pensate queste cose in i vostri cori? |
2:9 |
Chì hè più faciule, per dì à u paraliticu, 'I vostri peccati vi sò pardunati,’ o dì, ‘Alzati, pigliate a vostra barella, è cammina?’ |
2:10 |
Ma per pudè sapè chì u Figliolu di l'omu hà l'autorità nantu à a terra per pardunà i piccati,» disse à u paraliticu: |
2:11 |
"A vi dicu: Alzati, pigliate a vostra barella, è andate in casa vostra". |
2:12 |
È subitu si alzò, è alzendu a so barella, si n'andò in vista di tutti, tantu ch'elli si dumandavanu tutti. È anu onoratu à Diu, dicendu, "Ùn avemu mai vistu nunda cusì". |
Lascia una Risposta
Duvete esse cunnessu per postà un cumentu.