12:1 |
Allora u Signore mandò Nathan à David. È quandu era ghjuntu à ellu, li disse: "Dui omi eranu in una cità: unu riccu, è l'altri poveri. |
12:2 |
L'omu riccu avia assai pecuri è boi. |
12:3 |
Ma u poviru ùn avia nunda, eccettu una piccula pecura, ch'ellu avia compru è nutritu. È era cresciutu prima di ellu, inseme cù i so figlioli, manghjendu da u so pane, è beie da a so tazza, è dorme in u so pettu. È era cum'è una figliola per ellu. |
12:4 |
Ma quandu un certu viaghjatore era ghjuntu à l'omu riccu, trascurendu di piglià da e so pecure è boi, per ch'ellu pudassi prisintà una festa per quellu viaghjatore, chì era ghjuntu à ellu, pigliò e pecure di u poviru, et il prépara un repas à celui qui était venu vers lui. |
12:5 |
Allora l'indignazione di Davide s'infuriava assai contru à quellu omu, è disse à Nathan: "Cumu u Signore vive, l'omu chì hà fattu questu hè un figliolu di a morte. |
12:6 |
Ellu restituverà e pecure quattru volte, perchè hà fattu sta parolla, è ùn hà micca pigliatu pietà ". |
12:7 |
Ma Nathan disse à David: "Tu sì quellu omu. Cusì dice u Signore, u Diu di Israele: "T'aghju untu cum'è rè di Israele, è ti salvu da a manu di Saul. |
12:10 |
Per questu mutivu, a spada ùn si ritirarà da a vostra casa, ancu perpetuamente, perchè m'avete disprezzatu, è avete pigliatu a moglia di Uria l'Hittita, per ch’ella sia a to moglia. |
12:11 |
È cusì, cusì dice u Signore: ‘Eccu, Vi susciteraghju un male da a vostra propria casa. È purteraghju e vostre mòglie davanti à i vostri ochji, è li daraghju à u to vicinu. È dorme cù e vostre mòglie in vista di stu sole. |
12:12 |
Perchè avete agitu in sicretu. Ma aghju da fà sta parolla à a vista di tuttu Israele, è à a vista di u sole. |
12:13 |
È David disse à Nathan, "Aghju peccatu contru à u Signore". È Nathan disse à David: "U Signore hà ancu cacciatu u vostru peccatu. Ùn mori micca. |
12:14 |
Eppuru veramente, perchè avete datu l'occasione à i nemici di u Signore di blasfemi, per via di sta parolla, u figliolu chì hè natu à tè: morendu, morirà". |
12:15 |
And Nathan returned to his own house. And the Lord struck the little one, whom the wife of Uriah had borne to David, and he was despaired of. |
12:16 |
And David begged the Lord on behalf of the little one. And David fasted strictly, and entering alone, he lay upon the ground. |
12:17 |
Then the elders of his house came, urging him to rise up from the ground. And he was not willing, nor would he eat a meal with them. |
Lascia una Risposta
Duvete esse cunnessu per postà un cumentu.