2:1 |
Avà hè accadutu chì, quandu u Signore hà vulsutu elevà Elia in u celu da un turbulente, Elia è Eliseu partenu da Guilgal. |
2:6 |
Allora Elia li disse: "Resta quì. Perchè u Signore m'hà mandatu finu à u Ghjurdanu ". È disse, "Cumu u Signore vive, è cum'è a to ànima vive, Ùn ti abbandunaraghju micca. " È cusì, i dui cuntinuavanu inseme. |
2:7 |
È cinquanta omi di i figlioli di i prufeti li seguitanu, è stavanu di fronte à elli, à distanza. Ma i dui stavanu sopra u Ghjurdanu. |
2:8 |
È Elia pigliò u so mantellu, è l'hà arrotolata, è hà battutu l'acque, chì sò stati divisi in dui parti. È tramindui andavanu in terra secca. |
2:9 |
È quand'elli avianu passatu, Elia disse à Eliseu, "Dumandate ciò chì vulete chì possu fà per voi, prima ch'e mi sia pigliatu da voi. È Eliseu disse, "Ti pregu, chì duie volte u vostru spiritu pò esse realizatu in mè ". |
2:10 |
È hà rispostu: "Avete dumandatu una cosa difficiule. Tuttavia, s'è tù mi vedi quandu mi sò pigliatu da voi, averete ciò chì avete dumandatu. Ma s'è vo ùn vede, ùn sarà micca". |
2:11 |
È mentre cuntinueghjanu, si cunversavanu mentre caminavanu. È eccu, un carru di focu cù cavalli di focu sparte i dui. È Elia hè ghjuntu in u celu in un turbulu. |
2:12 |
Allora Eliseu hà vistu, è gridava: "U mo babbu, u mo babbu! U carru d'Israele cù u so cunduttore!» È ùn l’hà vistu più. È pigliò i so vestiti, è li stracciò in dui parti. |
2:13 |
È pigliò u mantellu di Elia, chì era cascatu da ellu. È vultà in daretu, stava sopra à a riva di u Ghjurdanu. |
2:14 |
È battò l'acqui cù u mantellu d'Elia, chì era cascatu da ellu, è ùn eranu micca divisi. È disse, "Induve hè u Diu di Elia, ancu avà?» È chjappò l'acqui, è si sò spartuti quì è culà. È Eliseu passò. |
Lascia una Risposta
Duvete esse cunnessu per postà un cumentu.